vineri, 20 iunie 2008

Parisul viitorului ...






Paris este un oras intr-o continua evolutie, fata sa nu ramane aceeasi caci in decursul a cateva zile cladiri sunt demolate sau inlocuite, strazi sunt latite, si noi restaurante isi celebreaza deschiderea. La baza acestor minore si superficiale schimbari sta un sistem care guverneaza dezvoltarea arhitecturala si demografica a orasului : Plan Locale d’Urbanisme (PLU). Lansandu-se in 2006, aceasta legislatura propune un plan de reconstructie fara precedent care promite sau ameninta sa scoata arhitectura Parisului din sec. XIX si lansand-o direct in sec. XXI. Introdusa de Bertrand Delanoe, primul primar socialist al Parisului, lunga lista de obiective a PLU include telurile previzibile de orice spatiu urban modern si anume reducerea poluarii apei si aerului si imbunatatirea transportului in comun. Oarecum mai putin previzibil este accentul agresiv pe care PLU il pune pe reconstructia si restructurarea spatiului parizian. Legislatura anterioara, precum Plan d’Occupation des Sols (POS), impunea regulamente asupra constructiilor orasului decat sa le incurajeze, interzicand de exemplu constructia de cladiri cu o inaltime de este 37 m. Insa PLU propune un sistem elaborat de organizare a orasului care aloca spatiu pentru creativitatea tinerilor, arhitectilor inovatori, care sustine restructurarea actualelor cladiri, si planifica rearanjarea vecinatatilor si regiunile orasului folosind un raport proporţie intre parcuri, cladiri comerciale, si spatii rezidentiale, toate bazate pe ideea de a creea armointre ambianta, mediul si dezvoltarea care incurajeaza diversitatea social-comerciala. Orasul Paris nu a mai vazut asa planuri vaste de reconstructie de la sfasitul anilor 1800 sub Baron Haussmann. In ciuda asemanarii , planul PLU are o opinie categoric dezaprobator fata de lucrarile lui Haussmann, referindu-se la reconstructia sa din sec XIX ca fiind " o eroare a trecutului " . In Ile de la Cite Haussmann a distrus 90 de strazi si a lasat 25.000 parizieni fara case. Pe masura ce arhitectura se modifica sau corija, se modificau si obiceiurile sociale, a luat nastere cultura flâneur-istilor, observatori care se plimbau fara o destinatie specifica pe strazile late si deschise. Cu plusuri sau minusuri Parisul medieval s-a pierdut pentru totdeauna.
PLU intr-un efort de a face deosebirea intre propunerile personale si distrugerea de intregi cartiere a lui Haussmann, a accentuat in repetate randuri importanta prezervarii mostenirii arhitecturale a orasului, in mode deosebit zonele istorice a arrondismentului 7 si Marais. Mai degraba decat a sfasaia si a demola, planul PLU se axeaza spre conserva si a construi peste structurile existente si stilurile arhitecturale, consolidand identitatea arrondissmentelor si a orasului ca un tot. Desi, ca si Haussmann, PLU se afla la granita dintre a adauga orasului elemente noi si de a-l altera, unele din propunerile sale de schimbare ameninta schimbarea fetei orasului. Propunerile de a incorpora arhitectura contemporana in actualul peisaj urbanistic de sec XIX a lasat multi dintre parizieni sceptici, in mod deosebit datorita incercarilor nereusite ale fostului presedinte Francois Mitterand de a atinge acelasi scop. Construite in anii 1970 Marile Proiecte ale lui Mitterand, printre care creatia de sticla ca o închisoare, vasul greoi a Operei Bastille si turnurile L neinteresante si mohorâte ale Bibliotecii Nationale Mitterand par si azi în dezacord cu restul arhitecturii orasului si sunt recunoscute mai mult pentru incompatibilitatea cu împrejurimile decat pentru meritele arhitecturale.
Desi PLU a inlocuit pe deplin POS in 2006, deja si-a inceput primul sau test, unul din cele mai ambitioase proiecte ale sale: reconstructia Les Halles. Odata gazduia o piata acoperita cu arcade mari de sticla ( Emile Zola o descria ca fiind " stomacul Parisului " ), Les Halles era centrul gastronomic si social al orasului, unde oamenii se intalneau, se amestecau in jurul restaurantelor, si standurilor cu mancare. Ajungand intr-o stare proastă arcadele au fost distruse la sfarsitul anilor 1970 doar pentru a fi inlocuite cu o structura neinteresanta remarcabila prin lipsa de personalitate. Anul trecut, in una din primele aplicatii a planului PLU, a fost anuntat un concurs pentru reconstructia lor. In final au fost luate in considerare doar 4 finalisti: Rem Koolhaas si Metropolitan Architecture (OMA), Atelier Jean Nouvel, MVRDV/Winy Maas si SEURA/David Mangin. Este de remarcat faptul ca publicul parizian a fost invitat sa voteze pentru proiectele preferate. Anuntarea castigatorului a durat cateva luni bune, intr-un final anuntandu-l pe David Mangin ( " un toit dans un jardin " , piesa de rezistenta: un acoperis connstruit cu filtre solare senzitive, care sa absoarba si sa retina in timpul zilei lumina iar pe timp de noapte sa licareasca, sa sclipeasca, dand un efect poetic orasului demn de denumirea de " orasul luminii ".
Ramane de vazut cat de bine primite vor fii noile proiecte, si cat de mult vor schimba Parisul.
Trecutul si prezentul urban al Parisului sunt marcate de extraordinara prevedere a conducatorilor care sunt dispusi sa isi asume riscul asupra viitorului orasului. Sa speram ca acest proiect va avea succes ceea ce ar insemna un motiv pentru care viitorul orasului nu ar fii mai prejos.Ideea este de a le intari legatura dintre cele doua viziuni si de a forma un tot.

Niciun comentariu: