miercuri, 26 august 2009

luni, 24 august 2009

Passage des Panoramas


The Passage des Panoramas is a roofed commercial passageway located in the IIe arrondissement, of Paris between the Montmartre boulevard to the North and Saint-Marc street to the south. It is one of the earliest venues of the Parisian philatelic trade, and it was one of the very first covered, airy commercial passageways in the world. The Passage of Panoramas innovated in having glazed roofing and, later on, gas lights for illumination. It is thus the precursor to all the city gallerias of the 19th century and the covered suburban and city shopping malls of the 20th century.The passage was located from the start in one of the richest sectors of Paris.
The passage was built in 1799 on the former site of the Montmorency-Luxembourg private hotel. Its name comes from an attraction installed above the original entry: two rotundas where panoramic views representing the landscapes of large cities were projected. The rotundas were destroyed in 1831. In the 1830s, the architect Jean-Louis Victor Grisart renovated the passage and created three additional.
Stern the famous engraver settled there in 1834, then merchants of postcards and postage stamps, and some restaurants moved in. The part of the passage close to the Montmartre boulevard is richly decorated, while the distant part is more modest.





Passage des Panoramas este un pasaj comercial acoperit situat în arondismentul 2, între Boulevard Montmartre la nord şi strada Saint-Marc la sud. Acesta este unul dintre primele locuri ale comerţului parizian filatelic, şi a fost unul dintre primele pasaje comerciale acoperite şi aerisite din lume. Pasajul a fost innovativ prin acoperişul său de sticlă şi mai târziu iluminare cu gaz.
Prin urmare, este precursorul la toate galeriile acoperite si mall-urile oraşului din sec.XIX.
Pasajul a fost localizat de la început într-unul dintre cele mai bogate sectoare ale Parisului. A fost construit în 1799 pe locul unui fost hotel privat Montmorency-Luxemburg.. Numele său provine de la un punct de atracţie instalat mai sus de intrarea principală: două rotunde în care erau reprezentate peisaje panoramice ale marilor orase.Aceste rotunde au fost distruse în 1831. În anii 1830, arhitectul Jean-Louis Victor Grisart a renovat pasajul şi a creat 3 galerii adiţionale.
Stern faimosul gravor s-a stabilit aici ăn 1834, apoi comercianţi de cărţi poştale şi timbre, precum şi unele restaurante. Partea din pasaj apropiată de Bulevardul Montmartre este bogat decorat, pe când partea mai îndepărtată este mai modestă.


( wikipedia.com )

luni, 17 august 2009

Boulangerie du Pain


Boulangerie Du Pain et Idées

34 rue Yves. Toudic, 10th arr

Metro: Jacques Bonsergent

Deschis: Luni - Vineri 6:45AM - 8PM

http://dupainetdesidees.com/

( photo http://www.ipreferparis.net )

duminică, 16 august 2009

joi, 6 august 2009

str.Paris


( Romania, Cluj Napoca )

sâmbătă, 1 august 2009

Banque de France



In 19th century Paris, one of the most distinguished bankers of the period managed to lose over 6 million francs building a house that would also nearly bankrupt his inheritants. The house still stands today, providing office space for new generations of the banking establishment.
The builder was Emille Gaillard. Regent de la Banque de France (a member of the bank's administration), Gaillard was also the son and grandson of prestigious bankers. He was a passionate collector of renaissance art, and needed a large space in which to store and display his collection. He bought a patch of land in what was Malesherbes (today near the Parc Monceau), and decided to build a townhouse 'palace' that would rival some of his favourite chateaux along the Loire river.
Built between 1878 and 1885, it had a brief moment of glory during its inauguration when Gaillard threw a party the like of which Paris had rarely seen. Over 2000 people attended the event, celebrating not only the house but also the entrance into society of his daughter Jeanne. The guests came, naturally enough in renaissance costumes, but spent much of their time admiring the luxurious interiors and immense ballroom of the house. He died in 1902, and the house was immediately put up for sale. It was estimated that he had spent over 11 million francs on the project, but the asking price was a mere 1.8 million francs - and yet still there were no buyers! It wasn't until 1919 that it would be sold, ironically to the Banque de France, Gaillard's former employers. 90 years later, it is still in the hands of this French instititution.

În secolul XIX la Paris, una dintre cele mai distinse bănci din perioada aceea a reusit să piardă peste 6 milioane de franci prin construirea unui moft care i-a adus aproape de faliment pe mostenitori. Clădirea există şi astăzi, găzduieste spaţii pentru noile sedii bancare.
Cel care a construit această clădire este Emille Gaillard - Regentul Bancii Franceze ( membru al administratiei băncii ), Gaillard era în acelaşi timp fiul şi nepotul unor prestigioşi bancheri. Era un colecţionar pasionat de artă renascentistă şi avea nevoie de un mare spaţiu mare în care să îşi expună colecţia. A cumpărat o bucată de pământ în ce era odată Malesherbes (astăzi lângă Parc Monceau), şi s-a decis să construiască o casă-palat în oraş care să rivalizeze chiar şi câteva din castelele sale preferate de-a lungul Loirei.
Construită între 1878 şi 1885 a avut un scurt moment de glorie în timpul inaugurării sale când Gaillard a dat o petrecere de care Parisul nu mai văzuse până atunci. Peste 2000 de persone au fost la acest eveniment, sărbătorind nu doar casa dar şi intrarea în societate a fiicei lui Gaillard, Jeanne. Oaspeţii au venit în costume renascentiste şi petreceau mare parte a timpului acolo admirând interioarele luxoase şi imensa sală de dans.
Gaillard a murit în 1902 şi casa a fost pusă la vânzare imediat. S-a estimat că el a cheltuit peste 11 milioane de franci pe proiect dar preţul de pornire era doar de 1.8 milioane franci – cu toate astea nu era nici un cumpărător. Abia în 1919 a fost cumparată, în mod ironic de către Banca Franceză. 90 de ani mai târziu clădirea este tot în mâinile instituţiei franceze.